Lonely Shepard - Nana Mouskouri with Gheorghe Zamfir
Un pastor. Singuratic
Un nor. Uitat. Desirandu-si vertebrele ramuri-ramuri in lanturi lungi de asteptare. Degete de puf macerate in flori de cicoare culese cu migala de pastorul singuratic.
Un cioc. Creion tinut de pasare trasand infinitul in paclele alb si gri si bleu. Tais ascutit in otrava libertatii, scrijelind scoarta nepatrunsa a norului nou.
Un varf. Semet de trist, rotunjit. Imbracat in scutul nud, protejandu-se de picatura perena de pamant, de caldura febrila a radacinilor si de umbra tare a ciocului crud .
Un gand. Adanc, pierzandu-se in lacul uitarii si regasindu-se intr-o clipire a ochiului de sine. O scuturare a genelor separate de rigole umplute cu sare pana in varful dulce.
Un nai. Arzand o pereche de buze tacute, topind ceara bruna din fuioarele batailor notelor. Un suflet zbatut intre zabrele de lemn, zburand in cautarea gandului implinit.
Un cuvant. Cautand in nor un cioc, atingand in varf un gand, devenind un cuvant: NAI.
Constantin Noica, “Jurnal de idei”
A tine un jurnal de idei a fost preocuparea constanta a lui Constantin Noica incepand cu anul 1939, anul in care sunt scrise primele pagini ale “Jurnalului filozofic”, publicat 5 ani mai tarziu.
Caietele care constituie substanta volumului “Jurnal de idei” cuprind mai multe tipuri de notatii:
- Acumulari de atelier in vederea unor viitoare carti
- Incercari succesive de captare, definire si nuantare a gandului propriu, a temelor specifice, a propriului portret filozofic
- Cugetari, aforisme si fragmente filozofice
- Note de lectura
- Notatii autobiografice, insemnari de calatorie
(Humanitas, Bucuresti, 2007, Pg.65, 2.115)
“Te uiti la toate casele astea in care oamenii isi traiesc viata lor, fiecare tragandu-se cat mai adanc in ascunzisiul lui. In fiecare casa se petrece un proces de insingurare umana, de abstractizare in concretul propriu, al fiecaruia. Casele pot fi aceleasi, ele vor sa ascunda altceva, de fiecare data. – Ce pulverizare a omului ne exprima ele!”
Ai vrea sa vezi omul adunat, refacut: omul universalului. De ce n-ar exista case ale tuturor, ale omului, care sunt deschise spre universal? (…)”
(Humanitas, Bucuresti, 2007, Pg. 131, 2.313)
“In timp ce omul traieste intr-un spatiu tot mai abstract (intr-o lume fara natura, fara identitate geografica, fiind “oriunde” prin mass-media, si locuieste fara vecini), matematicile vorbesc de un spatiu tot mai concret. Astfel topologia invoca ideea de vecinatate si spune ca o topologie pe o multime X- adica o forma de spatialitate- poate fi definita si cu ajutorul sistemului de vecinatati .
Bineinteles ca vecinatatea nu e totuna cu vecinul, care dadea inainte miezul comunitatii (“sa-ti cumperi intai vecinul si pe urma casa”), adica era principiul de cuminecare, nu numai de comunicare. Dar vecinatatea topologica nu e nici mult deosebita de vecinatatea sociala, caci “daca n-ar fi nu s-ar povesti”, daca n-ar fi asemanatoare nu s-ar numi asa (…)”
>> Am ales cele doua fragmente pe temele specifice “abstractizare in concretul propriu”- restrangere din universal in individual - si “vecinatatii” – topologica, respectiv comunitara – pentru ca mi se par obraznic de adevarate. Trec de nuanta usor ironica a primei lecturari “da mai, asa e” si se lipesc perfect de foia realitatii cotidiene, oricat de creponata, colorata, perimata ar fi ea. Toti tindem spre insingurare si instrainare pentru ca lumea in care traim nu mai e taramul paradiziac, cu lutul promordial si cerul deschis spre univers. Nici noi nu mai suntem constiinta universului. (Indi)vidul este cheia ecuatiei contemporane.
Intotdeauna am fost pasionata de case. Imi amintesc cum de la varste indecent de fragede eram curioasa sa vad ce se ascunde in locuintele oamenilor, acolo unde o usa se deschidea pentru a se inchide in graba, acolo unde ochiul ferestrei clipea indepartand pentru cateva clipe cataracta storurilor trase sau pur si simplua acolo unde trupul dospit al tencuielii se frangea sub mana timpului. Imi placea sa imi imaginez cine traieste inauntru, cum e asezata mobila, cate generatii de locatari s-au perindat cu povesti si pasi de-a lungul podelelor imprimate. Si mai ales, cum ar fi daca acolo as sta eu? Acest ultim gand mi se infiltra sacadat in privire, intepandu-mi palmele cu fulgi reci de gheata, aruncandu-mi dorinta voluptoasa in sange. Da, si eu simteam nevoia sa ma inchid in acest spatiu “fizic” al casei, sa ma dizolv incet in culoarea peretilor si praful ascutit al mobilelor, nu ma interesa cine locuia langa, gandul la prezenta lor nu ar fi putut decat sa ma irite cu un miros intepator.
Vream sa ma abstractizez in concretul propriu, fara vecini.
Dar comentariile tale sunt binevenite! 
P.S. O melodie care mi s-a parut potrivita ca fundal muzical.
PR ACT -ic!
Asa cum bine a simtit Alin, postul anterior poarta in spate mai mult deca o simpla peroratie, poarta greutatea propriei realitati. Poate este realitatea ghicita intr-o oglinda distorsionata, cea pe care incerc sa o acopar dimineata cu valul zambitor al undelor radio. Poate ca e realitatea in care am pus deja varful atent al piciorului drept si, simtind cum imi pierd echilibrul interior, l-am retras in fuga arcuindu-l.
Dar ce pot face eu pentru a nu fi realitatea imediata?
Ce poti face tu pentru a nu intra in trendul “practic”?
Daca tu inca te gandesti ce sa rapunzi, eu cred ca mi-am formulat deja o idee: PR ACT minus ic…stergem ic-ul din coada si actionam in sensul rebranduirii personale!
Un studiu pe care ar trebui sa il demareze fiecare dintre noi ar disloca din cadrul usii inchise intrebarea:
De cate ori spun “EU” intr-o zi?
Si in ce context spun “EU”, ce nuanta atribui enuntului in sine <constructii pozitive/negative>, cum ma raportez la axa timpului <coordonata trecut, prezent, viitor propriu>, cum relationez propria entitate cu individualitatea celorlati?
Fiecare are modul propriu de a vorbi despre sine si cred ca nici nu constientizam cat de multe transmitem prin simpla integrare a cuvantului “EU” < diftong cu valente auditive atat de cristaline> in AFIRMatii.
Exista chiar o terapie de vindecare prin rostirea cu voce tare a vocalelor. Savantul de origine austriaca Leser Lasario a redescoperit aceasta tehnica fara indoiala straveche. Suferind de o depresie accentuata, el a observat ganguritul unui bebelus caruia pronuntarea unor vocale ii producea o stare de fericire si veselie incantatoare. Experimentand cu consecventa pe propria persoana, Lasario s-a vindecat in totalitate si a continuat studierea acestei tehnici aparte, in decursul timpului ajutand mii de oameni care s-au vindecat de diferite afectiuni.
Astfel, starile si efectele terapeutice echivalente diftongului “EU” sunt:
Vocala E – actioneaza asupra gatului, a coardelor vocale, a tiroidei, glandei si laringelui. Vindeca in mod gradat gusa si alte tulburari care apar la nivelul gatului. Amplifica o stare de candoare si puritate.
Vocala U – actioneaza asupra regiunii stomacului, ficatului si organelor sexuale. Vindeca in mod gradat majoritea tulburarilor stomacului, elimina constipatia si afectiunile ficatului. Are influenta benefica asupra rinichilor si ajuta la depasirea impotentei si frigiditatii. Duce la aparitia unei stari de dilatare ampla a constiintei.
Suna aproape magic, nu?
EEE-UUU
“Perception is reality”, imaginea noastra nu este decat rezultatul alipirii bucatilor de puzzle ale perceptiilor celor din jur.
Sau
“Noi suntem ceea ce ramane in noi dupa ce ne desfiinteaza cei din jur”, imaginea noastra este produsul definit in urma decantarii perceptiilor eronate ale celor din jur.
Atunci spune-mi ce este “EU”, spune-ti “EU” si recunoaste intocmai ceea ce vrei sa stii despre tine, ceea ce-ai simtit mereu inconstient ca esti si abia acum recunosti cu voce tare.
Brand yourself and act! PR ACT!
Impune propriul trend!
Practic
Toate lucrurile care ne inconjoara trebuie sa aiba un simt practic. Alarma dimineata trebuie sa ne descante cu ring-ringul mereu agasant pentru ca trezeste sunetul banilor, pantofii pe care ni-i alegem cu grija sa-i inramam la talpa piciorului trebuie sa aiba croiala potrivita pentru ca intregesc outfitul unui ‘man’ de viteza (fie ca vor calca sau atinge viteza), pauza de la pranz trebuie sa fie scurta, cifrica si indeajuns de rasunatoare incat sa ne lase cu o masura muzicala pe limba, casuta postala trebuie sa fie la fel de neconventionala ca poseta unei dame “bine”: ispititoare dimineata cand incepe dichisirea mailurilor si pe masura de ocupata seara cand incepe pudrarea nasului din motive de imbacsire.
Practic, se termina si serviciul. El pe el insusi sau el pe noi, in functie de valentele reflexive sau directe implicate. Si apoi apare telefonul, trebuie sa obtina intalnirea de “chillax”, nu prea lunga pentru ca nu se mai pupa cu limba alarmei de dimineata si nici la fel de comoda ca la “opspe” ani pentru ca nu mai poate conexa cu limba adidasilor, acum ne-am pus pantofii care ascund desenul tropaielii obosite.
Acasa, mancarea practic gatita, pe modelul: tai cubulete ca asa aduci lejeritate in masticatie, ceva verde pentru ca e CSR si se aliniaza perfect in trend, o rosie senzuala pentru nota feminina din tine, ceva “fibra” pentru ca e un cuvant pe care-l intalnesti mai peste tot: cu cereale, pe iaurt, la carne, la textile etc si … cam atat!, cui ii plac complicatiile?
Si Netul, caruia trebuie sa-i mearga conexiunea struna <vezi contrar circulatiei CFR>, TV-ul, de care trebuie sa ne agatam retina si becul, Sfantul bec lasat de Edison care practic inchide ciclul unei zile PRACTIC E.
Happy birthday!
Pentru tine
Din degetele rasfrante pe o chitara si un microfon fara stativ a saltat muzica folk.
Initial cu un pas in spate, in cutia de rezerva am simtit cum patrund reverberatii
Si peretii laterali dispar inundati de valuri creponate cu small talk:
Ni s-au incurcat usor in cuvinte si le-am impletit treptat in Asociatii.
Dintr-un balcon al dorintei, dansul pentru tine si plimbarea catre nedescoperit
Am amestecat in aceeasi rasuflare un foc si o apa: zbatandu-se printre buze.
Ne-am topit privirea in culorile pastelate de rasarit:
In rozul dulce a inflorit sarutul, in Orange-ul aprins si copt - incredere.
Am trecut Vama si am inaintat catre efervescenta Liberty,
Printre corturi, in conturul negrul al noptii am vazut ce nici stelele nu pot lumina.
Din ritmuri, striatii si miscari capturate de energia duala in fiecare party
Dimineata s-a strecurat limpede spre mainile noastre : Mereu impreuna.
Free love - Depeche Mode
“If you’ve been hiding from love,
I can understand where you’re coming from.”
Am vazut pleoapa trasa peste rosul inimii, nu trebuie sa te ascunzi pentru ca nu am sa incerc sa patrund. Cunosc gustul de sange copt in miscari de flux - reflux. Cunosc valurile tremurande, valurile inecate in nisipul crud si insetate de lumina ivorie a samburelui lunii. Cunosc facliile aprinse de noaptea cerului – visurile creponate pe creasta razleata a dorintei.
“If you’ve suffered enough
I can understand what you’re thinking of…
I can see the pain that you’re frightened of.”
Am simtit teama de abisul intunecat – neagra reverberatie a tropaitului copitelor de timp. Stiu cum arata pescarusul infasurat in corzi aspre de alge fosforescente, inteleg de ce nu vrei sa-i vezi penele pure plutind in deriva.
“And I’m only here
To bring you free love.
Let’s make it clear
That this is free love!
No hidden catch,
No strings attached,
Just FREE LOVE!”
Si eu sunt aici doar pentru a desprinde norii din neatins, pentru a-i seca de orice lacrima si a-i modela intr-un Zmeu zburator. Nu o sa-l urmaresc din coltul aparatului foto, Nu o sa il prind cu franghii groase innodate de trei ori, o sa il las sa se desfasoare liber!
“I’ve been running like you.
Now you understand why I’m running scared.”
Am vazut cutia cu veverite alergand pe banda, m-a impins curentul pe care il antrenau cozile lor lungi, desprinse si le-am inteles privirea. Am rotit-o si eu de n numarate ori si am ajuns in acelasi punct al cercului.
“I’ve been searching for truth
And I haven’t been getting anywhere.”
M-am infasurat in valul purpuriu si am vrut sa schimb culoarea nisipului, a frunzelor si a norilor, dar toate s-au topit in lovitura de piatra metamorfica ce m-a zgariat erupand din crusta terestra. Straturi, straturi, m-a izbit cu presiune in genunchiul drept si am simtit dureros Oprirea.
“And I’m only here
To bring you free love.
Let’s make it clear
That this is free love!
No hidden catch,
No strings attached,
Just FREE LOVE!”
Si am ajuns aici. M-am pierdut in cuvantul tau, am mers prin gandul tau, am descoperit dorinta ta si am simtit protectia Zmeului! Am respirat calma racoare a sakuri-ului, mi-am picurat oja limpede de flori albe, roz si dulci pe unghii . Mi-am aninat in privire confetti de petalele deschise si am adaugat un manunchi de ramuri ametitor de usoare in atriul stang. Am plutit libera!
“Hey boy,
You’ve got to take this moment.
Then let it slip away
Let go of complicated feelings
Then there’s no price to pay!”
Trebuie sa Oprim acest moment, sa privim doar razele incurcate in zambete de zbor, sa dam drumul prin impreunarea mainilor radacinilor cu mii de firisoare zdrentuite si apoi…sa respiram doar stari de spirit!
“We’ve been running from love
And we don’t know what were doing here…”
Nu, de fapt nu stim de ce am ajuns aici…
“We’re only here
Sharing our free love…
Le’ts make it clear
That this is free love!
No hidden catch,
No strings attached,
Just FREE LOVE!”
Dar noi suntem aici doar pentru a imparti iu – 2 – rea: intreaga in forma, perena in timp si libera in spatiu!
Passion - Utada Hikaru
“Back far, far”
Papus alb, lung, din care se desprind straluciri zglobii de puf, sagetute ascutite inaltate spre un intreg soare copt. Multe, candide, dar efervescente… stranse intr-un glob rotitor de alvita alba. Un pai laptos incurcat cu fire de fruct de papadie.
“The future was forever shining.” Da, atunci nu eram decat noi si un fruct alb de papadie. Eu, contur aprins de suflul batailor cordului ascunse in acordul corzilor verzi de tulpina firava si tu, incordare a intregii firi, un 10 perfect rotunjit in dorinta de “a face”(;) un viitor.
“Below the pretty blue sky/ We were only frightened a little.” In primavara aceea papadia a strans cea mai mare cantitate de latex, ii puteam simti sangele de lapte zburdand prin peretii subtiri si ii vedeam antenele albe pulsand catre soare, aparandu-ne precum o umbrela de tot ce e violet si excesiv, mai ales de ultraviolete. Tu ai cuprins-o intr-o miscare robusta si ai apropiat-o de petalele-mi arzatoare – si am suflat…
“This window is stained with sorely missed colours.” Am apropiat-o incet…cu o sfiala trecuta. Intr-un suras amar si verzui am simtit crisparea oglinzii. Culori uitate, culori vechi si dureroase au sarit din toate partile intr-o despartire de colturi de sticla. Vopsea tare a patruns prin crapaturi si s-a auzit intinzandu-se pe jos dureroasa cand am incordat plamanii – si am suflat!
“Sometimes I want to doubt the promises made long ago.” Numai ca in coltul de jos, mai la stanga, inca simt motivul desenat de aratator si cred
“I just look back and miss all the things we could not do.” Aveam un Nou Univers in care numai unul spre altul puteam gravita, in timp ce timpul se pierduse aninat de steaua Bunului Augur. Aveam doua lumi cu munti, campii si pod –isuri/uri catre cele 10 inmguriri ale trupului vointei. Aveai doua bariere rosii, care iti sopteau ca nu mai sunt interzise.
“Towards the people, the places I will never see again/ I open this window.” Am gustat ultima oara din tesutul amintirilor de latex si am simtit cum totul se limpezeste in caderea limpede a picaturilor: “My fears, my lies, melt away”…
“Because the future really continues on forever”!
Doua buze rosii - ale mele - si doua maini uitate –ale tale – si fire albe, pierdute de papadie ce zboara prin Univers – nici ale mele, nici ale tale.
Lovesong – Tori Amos
Care este povestea melodiei? Oricum, nu una de iubire in sensul transmis mot-a-mot de versuri.
Suntem intr-o gradina cu multi trandafiri rosii…poate prea multi, nu mai vad decat o mare de rosu, o Mare Rosie unde “Rosu” este Sud si “Negru” este Nord (schema interesanta postata de cei de la wikipedia, vezi culori care in limbile asiatice indica puncte cardinale). Dar revenind la trandafiri…fir cu fir sunt cei care indeparteaza buburuza de soare.
<Trandafir rosu si spuma de boboci preaplini de viata, zgomot si freamat de pahar degustat, sange de petale si petale de sange>
“Whenever I’m alone with you, you make me feel like I am home again”…Da, ultima oara asa a simtit, cand era in marea verde si s-a lasat in voia lui, cand s-a umplut de galbenul lui total si a captat in punctele ei esentiale stralucirea privirii aruncate.
“However far away, I will always love you”, asta ii spune ea in timp ce traverseaza cu greutate distanta unui fir de praf. “However long I’ll stay, I will always love you” ii sopteste in limba sa (zic eu diferita de English sau Romanesse) cand se odihneste pe piscul unui spin si isi rasuceste picioarele-i subtiri cautandu-l.
“Whenever I’m alone with you, you make me feel like I am fine again”. Nu o sa uite niciodata cum a fost atunci si stie ca poate fi si acum, da, simte ca e tanara si va reusi sa se smulga din cruditatea stramta si intepata de tulpina…Va razbate pana la coapta culoare si va musca din ea ca din propriul sau trup firav desprinzand din aripi inefabilul bataii:
<Icoane de imagini cu rochii de seara, rosii si palpitand a dorinta…”You make me clean again”>
“I will always love you!”
E-mag-ini
Mi-as dori sa ma gandesc la tine acum si in sange sa zburde libere
Arcuri de dorinta. Sa nu mi se taie pofta de spuma de bere
Din malul maltului amar. Sa-mi ard muntele degetului intr-o flacare
De lumanare. Care sa stinga forma, sa ne uite pe fiecare.
Tu si eu, o calimara insetata de o pana. Si noi-ul.
Sa scriem prin perete sters, aspru, sa desenam Apple-ul
Sa calculam derivatele si din change styles sa marim A-ul
Sa facem copii si paste dupa ce in prealabil am selectat tot-ul.
Vis (are)
Stii, uneori mi se intampla sa am visurile astea… <care?> Cele cu mine. Cele cu mine si o schimbare de plan. Cu un trup de vioara facut din arbore crud si arbori inalti in jur, cu lacul rupt din mare si cu un scaun…un scaun inlemnit pe valuri. Si apoi e acest baldachin, inconjurat de alb si ramuri cu muguri, parfum discret de lacramioare si (a)pare o bataie de pasi…scurta, infundata.
Si ma intorc si nu pot sa disting ce vad. Pentru ca vad albastru si din cauza parului galben si a unghiilor rosii am uitat sa vad gri…si nu stiu daca esti tu, dar astept.
Si apoi vine schimbarea de plan…curg 10 ani-nisip in clepsidra din oglinda. Si ma vad pe mine, dar parca nu sunt chiar eu. Adica eu sunt undeva prinsa in mine, prinsa in lumea ce va fi cu icsii, igrecii si vi-rusii de scoci. Si da, asteptarile mari s-au implinit, am atins varful abrupt si dulce al valului si l-am stabilizat, am intins dantela alba pe el si ea a zambit tuturor pietrelor!
Si eu privesc in oglinda si parca rasucesc in mine toate pietricelele culese din care am incercat de ne-ori sa construiesc castelul pe lacul taiat din…ceea ce a fost o gradina zaponeza cu cascade “zen”. Dar a devenit un colt de vis (are)…un colt de rupere. De tine.
