Passion - Utada Hikaru
“Back far, far”
Papus alb, lung, din care se desprind straluciri zglobii de puf, sagetute ascutite inaltate spre un intreg soare copt. Multe, candide, dar efervescente… stranse intr-un glob rotitor de alvita alba. Un pai laptos incurcat cu fire de fruct de papadie.
“The future was forever shining.” Da, atunci nu eram decat noi si un fruct alb de papadie. Eu, contur aprins de suflul batailor cordului ascunse in acordul corzilor verzi de tulpina firava si tu, incordare a intregii firi, un 10 perfect rotunjit in dorinta de “a face”(;) un viitor.
“Below the pretty blue sky/ We were only frightened a little.” In primavara aceea papadia a strans cea mai mare cantitate de latex, ii puteam simti sangele de lapte zburdand prin peretii subtiri si ii vedeam antenele albe pulsand catre soare, aparandu-ne precum o umbrela de tot ce e violet si excesiv, mai ales de ultraviolete. Tu ai cuprins-o intr-o miscare robusta si ai apropiat-o de petalele-mi arzatoare – si am suflat…
“This window is stained with sorely missed colours.” Am apropiat-o incet…cu o sfiala trecuta. Intr-un suras amar si verzui am simtit crisparea oglinzii. Culori uitate, culori vechi si dureroase au sarit din toate partile intr-o despartire de colturi de sticla. Vopsea tare a patruns prin crapaturi si s-a auzit intinzandu-se pe jos dureroasa cand am incordat plamanii – si am suflat!
“Sometimes I want to doubt the promises made long ago.” Numai ca in coltul de jos, mai la stanga, inca simt motivul desenat de aratator si cred
“I just look back and miss all the things we could not do.” Aveam un Nou Univers in care numai unul spre altul puteam gravita, in timp ce timpul se pierduse aninat de steaua Bunului Augur. Aveam doua lumi cu munti, campii si pod –isuri/uri catre cele 10 inmguriri ale trupului vointei. Aveai doua bariere rosii, care iti sopteau ca nu mai sunt interzise.
“Towards the people, the places I will never see again/ I open this window.” Am gustat ultima oara din tesutul amintirilor de latex si am simtit cum totul se limpezeste in caderea limpede a picaturilor: “My fears, my lies, melt away”…
“Because the future really continues on forever”!
Doua buze rosii - ale mele - si doua maini uitate –ale tale – si fire albe, pierdute de papadie ce zboara prin Univers – nici ale mele, nici ale tale.
Leave a Reply
