Nainush

Practic

• 24 August 2009 7:52 pm

Toate lucrurile care ne inconjoara trebuie sa aiba un simt practic. Alarma dimineata trebuie sa ne descante cu ring-ringul mereu agasant pentru ca trezeste sunetul banilor, pantofii pe care ni-i alegem cu grija sa-i inramam la talpa piciorului trebuie sa aiba croiala potrivita pentru ca intregesc outfitul unui ‘man’ de viteza (fie ca vor calca sau atinge viteza), pauza de la pranz trebuie sa fie scurta, cifrica si indeajuns de rasunatoare incat sa ne lase cu o masura muzicala pe limba, casuta postala trebuie sa fie la fel de neconventionala ca poseta unei dame “bine”: ispititoare dimineata cand incepe dichisirea mailurilor si pe masura de ocupata seara cand incepe pudrarea nasului din motive de imbacsire.

Practic, se termina si serviciul. El pe el insusi sau el pe noi, in functie de valentele reflexive sau directe implicate. Si apoi apare telefonul, trebuie sa obtina intalnirea de “chillax”, nu prea lunga pentru ca nu se mai pupa cu limba alarmei de dimineata si nici la fel de comoda ca la “opspe” ani pentru ca nu mai poate conexa cu limba adidasilor, acum ne-am pus pantofii care ascund desenul tropaielii obosite.

Acasa, mancarea practic gatita, pe modelul: tai cubulete ca asa aduci lejeritate in masticatie, ceva verde pentru ca e CSR si se aliniaza perfect in trend, o rosie senzuala pentru nota feminina din tine, ceva “fibra” pentru ca e un cuvant pe care-l intalnesti mai peste tot: cu cereale, pe iaurt, la carne, la textile etc si … cam atat!, cui ii plac complicatiile?

Si Netul, caruia trebuie sa-i mearga conexiunea struna <vezi contrar circulatiei CFR>, TV-ul, de care trebuie sa ne agatam retina si becul, Sfantul bec lasat de Edison care practic inchide ciclul unei zile PRACTIC E.

• Filed under
  • Zi(-)le altfel