Jocul
Imi place sa ma joc
Cu vocale, sa strig “aa”, “oo”, si sa-mi aud ecoul in pantecele chitarei unde stau
Sa le inchida consoane, “dar”, “dor”; sa le deschid cu tempoul piesei in doi
pe care sa ti-l prind de melcul urechii.
Imi place sa ma joc
Cu amestec de culori, cu bleu, cu roz rupt din copertele revistelor cu care imi fac vant.
Sa-l trag spre geanta in oglinda nestearsa in care te zaresc peste umar,
si din pensula spancenelor sa iti pictez degetele .
Imi place sa ma joc
Cu zambetul meu, sa trag de el in stanga-dreapta, sa-l alungesc si sa-l separ cu dintii,
Sa-l scot din arcul buzelor ca pe o batista apretata cu aburii suflarii proaspete
si sa ti-o potrivesc in buzunarul de la piept.
Vestea
Mi-ai daruit un Martisor
Tu poate ai socotit ca asa se cade
Sau ai vrut sa-mi vezi zambetul ghiocel-inflorind
Dar sigur
Nu ai gandit cum de fapt cu el
M-ai prins de mana, m-ai innodat de trei ori si apoi…vai! m-ai pus sa-mi misc liber incheietura
DAR
eu nu mai pot, eu nu mai vreau, sigur eu nu mai gandesc.
Firul dual mi s-a strecurat cu miscari de feriga printre degetele radacini si
Apa in vartejuri a patruns, iar acum se scurge in clipiri de spori catre ceea ce
Ei numesc atriu, ventricol stang, dar inima ii cheama ciucure alb, rosu
Pulsand ca aripi de fluture
Ce zbate prins de firul Martisorului tau.
Mai inainte, liber parul isi tragea frunzele ca mimoza sub atingerile gri.
Si mi-ai daruit un Martisor
DAR
Nu ai stiut cum de fapt cu el
Mi-ai prins fir cu fir si le-ai impletit intr-un buchet de ghiocei galbeni, deschisi
Atat cat parfumul viu inca sa nu iasa in vantul purtator, ci sa creasca inauntru
Zvacnind fara intrerupere ca magma in viscerele bulbului, urcand pana in varful
Alunitelor trifoi si rasucind buzele si pielea cu vestea ca:
Eu vreau, eu pot si sigur eu ma gandesc la tine.
In lumea ta
In lumea ta sunt panze de paianjen.
Le-am tesut impreuna candva gen:
In ceasul in care privirile si buzele ni s-au aruncat desuet
In prada leaganului scobit din inima de cires si prins in corzi de Soare – dulce zambet.
In lumea ta sunt mii de cotloane.
Le-am intrezarit atunci printre coloane
Inghitind tacerea incinsa de facliile amare
Intr-un inspiro topit de-o deoparte cu al meu in apusul intelepciunii – dulce uitare.
In lumea ta sunt culorile mai demult create.
Le-am zamislit fara noima din teasta dorintei aflate;
Si muguri fragezi au strapuns imbacsitul sevalet al timpului
Zburdand cu zvon de fluturi spre calea noua taiata lunii – dulce cale a Olimpului.
In lumea ta se zbate umbra zborului meu – dulce plecare.
Happy birthday!
Pentru tine
Din degetele rasfrante pe o chitara si un microfon fara stativ a saltat muzica folk.
Initial cu un pas in spate, in cutia de rezerva am simtit cum patrund reverberatii
Si peretii laterali dispar inundati de valuri creponate cu small talk:
Ni s-au incurcat usor in cuvinte si le-am impletit treptat in Asociatii.
Dintr-un balcon al dorintei, dansul pentru tine si plimbarea catre nedescoperit
Am amestecat in aceeasi rasuflare un foc si o apa: zbatandu-se printre buze.
Ne-am topit privirea in culorile pastelate de rasarit:
In rozul dulce a inflorit sarutul, in Orange-ul aprins si copt - incredere.
Am trecut Vama si am inaintat catre efervescenta Liberty,
Printre corturi, in conturul negrul al noptii am vazut ce nici stelele nu pot lumina.
Din ritmuri, striatii si miscari capturate de energia duala in fiecare party
Dimineata s-a strecurat limpede spre mainile noastre : Mereu impreuna.
E-mag-ini
Mi-as dori sa ma gandesc la tine acum si in sange sa zburde libere
Arcuri de dorinta. Sa nu mi se taie pofta de spuma de bere
Din malul maltului amar. Sa-mi ard muntele degetului intr-o flacare
De lumanare. Care sa stinga forma, sa ne uite pe fiecare.
Tu si eu, o calimara insetata de o pana. Si noi-ul.
Sa scriem prin perete sters, aspru, sa desenam Apple-ul
Sa calculam derivatele si din change styles sa marim A-ul
Sa facem copii si paste dupa ce in prealabil am selectat tot-ul.
Vis (are)
Stii, uneori mi se intampla sa am visurile astea… <care?> Cele cu mine. Cele cu mine si o schimbare de plan. Cu un trup de vioara facut din arbore crud si arbori inalti in jur, cu lacul rupt din mare si cu un scaun…un scaun inlemnit pe valuri. Si apoi e acest baldachin, inconjurat de alb si ramuri cu muguri, parfum discret de lacramioare si (a)pare o bataie de pasi…scurta, infundata.
Si ma intorc si nu pot sa disting ce vad. Pentru ca vad albastru si din cauza parului galben si a unghiilor rosii am uitat sa vad gri…si nu stiu daca esti tu, dar astept.
Si apoi vine schimbarea de plan…curg 10 ani-nisip in clepsidra din oglinda. Si ma vad pe mine, dar parca nu sunt chiar eu. Adica eu sunt undeva prinsa in mine, prinsa in lumea ce va fi cu icsii, igrecii si vi-rusii de scoci. Si da, asteptarile mari s-au implinit, am atins varful abrupt si dulce al valului si l-am stabilizat, am intins dantela alba pe el si ea a zambit tuturor pietrelor!
Si eu privesc in oglinda si parca rasucesc in mine toate pietricelele culese din care am incercat de ne-ori sa construiesc castelul pe lacul taiat din…ceea ce a fost o gradina zaponeza cu cascade “zen”. Dar a devenit un colt de vis (are)…un colt de rupere. De tine.
Hai sa ne distram!!!
Azi m-am trezit asa de greu…plimbari, iesiri, plimbari, treburi, fiecare coltisor din ora folosit la maxxim, putin somn ca asa e la tinerete si multa dorinta de a face TOT…
Zburda energia in mine intr-o veselie, precum trilurile pe care le aud de la donsoarele randunici de alaturi, vecinele mele in diminetile tarzii cand imi arunc privirea peste geam si le salut. Si mai presus de asta e un sentiment de fericire, cu mine despre mine, pe care vreau sa-l transform in cu voi pentru ca nimic nu e mai frumos decat sa te topesti intr-o mare de zambete! Mai ales pe caldura asta din Bucaresse…ma gandeam in ultima vreme sa intru la negocieri cu niste zapada si vant Siberian, nici macar nu mi-e teama de cold calling, numai ca daca analizez ca va trebui sa cope with “Customer Care & Delight”…mhh…asta va fi ceva mai dificil.
Dar normal ca nu imposibil.
Imposibil e doar ce nu poti sa-ti imaginezi.
Mi-a placut foarte tare de ultimul timp ca a venit asa suav si oarecum speriat pentru ca era altfel si nu stia daca o sa-l agreez si cum sa ma abordeze…Probabil credea ca sunt una din fitzoasele care se obstineaza sa-l intalneasca pe cel trecut si nu vor sa accepte nicio forma diferita de proiectia lor idealista. Dar zau ca ne-am imprietenit bine timpule, tu mi-ai adus valuri valuri de culori si gusturi necunoscute si eu le-am incercat pe toate..pana la ultimul punct .
Vezi, am avansat dintr-o data si nici nu am mai avut nevoie de barca, bustenii sufletului s-au tranformat in vasle si au dansat valsul pe mare…iar pe mine m-au lasat sa ma indragostesc de viata!
Metamorfoza
Nu e usor sa fiu eu.
Mi-am asternut si am imbracat cu nou asternut linii si dungi…vag, impresii;
Mi-am calcat si cateodata am apelat fierul de calcat pentru stari de spirit si imagini…real, cumulari;
Dar acum
Am asimilat perceptele diferentei dintre ecuatii – vezi 1,2 necunoscute.
Soli-taire si-a pierdut misiunea, a mixat atent cartile si asteapta
Sa fie primul episod din mijlocul King-dom of He-arts.
Sau tot eul
Glas invaluit, miez rupt de piersica cu peri intepatori, o vata pe bat verde spumos, plina de ganduri. Cat de mult mi-as dori sa simt cum roata se va invarti, cum dare calde vor ramane in urma ei si noi pajisti crude i se vor deschide. Sa-mi dau drumul pe tobogan si sa raman inca sus. Acolo unde norii se ingemaneaza cu tentaculele lungi ce mi-au crescut pe corneea ivorie, unde strigatul e tors de harfa ingerilor si se intoarce intr-o alvita de nor.
Daca tu ai fi eu, un eu din partea superioara a clepsidrei ce s-ar varsa peste mine. O, arunca-mi nisip in ochi si strange-ma in tine, pana ne pierdem; in orice parte m-as intoarce si din orice unghi am privi, daca ne soarbem reciproc nimeni nu are sa stie de 2, ci de un nou noi.
Poate ca sper sa fie diferit, insa e la fel de greu deocamdata. Nu sustin ca nu sunt fascinata de vitraliul complexitatii vietii, dar uneori vreau doar sa stau lungita si sa respir pamant si cer alaturi de cineva…poate tu? sau tot eu…
Chiar daca…Florin Chili an reuseste sa netezeasca anii, sa le rotunjeasca conturul fara de podoaba capilara. Telefonul suna – ce replica reusita si aparent banala. El isi suna lui insusi, isi infasoara firul de dupa gat, se priveste molcom in receptor, isi pocneste lenes degetele…tar-tar se descanta…tar-tar canta greierii…tzzaarr-tzzaarr tantarii…Alo tar-tar, sunt eu telefonul, am vrut sa formez sa ma in formez!
Tanjesc dupa sub ti e re. Re ti si un i cu un baston in loc de cap si coada
Dar…
Totul a inceput prin pasi.. subtiri, taiosi, mai apoi au capatat consistenta
Spaghetelor gatite. Boboci de clipe deschise le-au presarat cu insistenta.
Am lasat muntii sa-si sugrume aerul si m-am avantat rupandu-mi tocurile pana pe unghia
Unei creste. Din fasa albastru electric as fi vrut sa rup un quick step sa desprind agonia.
M-am prins de gambe din cerul ochilor si m-am mintit
Cu tine, cu mine, cu gustul tau. Pe buze m-am oprit.
Dar!
M-am invartit prea mult… piruete cu zboruri tout fois care m-au desprins
De eul plamadit. Ia uite! Intr-un final, limbi din rochia karma m-au cuprins.
Roz, verde si gri rasarit si-a unduit miscarea firelor in piciorul stang si a coborat
Centrul greutatii. Genele s-au rupt si curg in paso doble in fata taurului doborat.
Acum ma hranesc cu pasul furnicilor, l-am strans in incordarea
Coapselor. Cu mine, cu tine, cu gustul meu. Pe buze intrebarea.
Dar?
