Dansul
“Dar ei nu se poate sa nu stie cat de mult imi doresc eu sa dansez, cat de minunat dansez si cat de placut e sa danseze cineva cu mine”.
Gandul Printesei Natasha Rostov mi se prinsese in privire de ceva vreme. Invaluita de exuberanta balului, ispitita in mrejele salonului, dominata de opulenta seratei, de gratie si rafinament, de evantaiul de culori si distinctia etalata a rangurilor si toaletelor, cuprindeam din albastrul ochilor persoanele din jur.
Sclipirile din rochia-mi alba reflectau: lumini, flori si muzica… prima poloneza. Perechile se avantasera in mijloc respirand acordurile muzicale, se invarteau si se desfasurau desenand maiastra deschidere a unei cozi de paun. De pe margine, tactam sacadat ritmul cu picioarele inramate in pantofi neastamparati de atlaz.
Prin parul deschis si prins intr-o pieptenatura ridicata a alunecat: intaiul rond al valsului. Momentul de magie, frumusete si inefabilitate a fragezimii se rotea ametindu-ma. In obraji atrasesem usor o culoare ivorie si simteam cum un gust uscat-amarui se prelingea pronuntat catre gambele subtiri. Tremurul aproape imperceptibil al degetelor sustinut de bataile neregulate ale inimii se dilua intr-un zambet retinut si o privire scaldata de ruga.
“De cand te asteptam”.
Privirea-mi nu poate disimula reverberatiile emotiei generate de invitatia Printului Andrei, dansatorul desavarsit. Boboci de fericire razbat din carminul buzelor si se lasa scaldati in dorinta de a lumina salonul cu pasi de dans.
Nu mai
Alt ii
Am existat eu, am existat tu, am co existat noi;
Mai e trecut…m ai prins de banca din Zavoi?
Am auzit. Mai e putin. Te pierd in haine noi.
A cu m exista voi.
Strang in pumn un vis nou, noi poate creste;
Cred e. Lin ii. Asteptarea mi sipot este.
Apa dulce din rigola… duce semne ca balteste?
As cute us cat, totul in noi este.
Atunci
Suav…
Viata m-a tresaltat ca pana atunci. Am invatat sa privesc si sa primesc calm valurile, le-am strans in pumn si poate le-am urat, dar mi s-a insirat spuma pe sub unghii si i-am clipit din gene. Da, m-am descoperit, ma re-cunosc pe mine insa-mi, cred in ‘eu’ dupa ce m-am scufundat n-numarate ori in mine. Surpize ale vietii? Decat fortuite… adica unele cu mine si despre mine. Le-am gustat din plin, taind cu sete hulpava din corpul lesinat dupa aer. Dar a iesit bine, am scos tot si acum prin vizuini nu strajuiesc decat lampadarele.
Si mi-ai zambit atunci. Si m-ai intrebat daca am incredere in tine, iar eu ti-am raspuns scurt ‘foarte’. Si m-ai sarutat. Si m-ai simtit. Gata.
Am intins toate panzele si mi-am suflat voiniceste in palma. Nu sti tu, dar inainte imi creasem marea. Mi-am jertfit ostasii sufletului si i-am intins la picioare. Sarati, s-au lipit scuturand din picioare si au iscat clabuci. Vad ca in zare a aparut pescarusul. Vine sa se adape din plosca de la mana stanga, a simtit descantecul boabelor negre aninate in jurul ei. Si zboara iar. Am intins toate panzele!
Pe mare
Mai vreau un val
Si vreau un alb, da, radacina pura, dinti vanjosi
Limba de spuma, saliva umeda, sarata.
Sa simt cum cerul gurii mi se-neaca
Doar de un val si –atat.
Un val acid mi se incurca in ureche.
Prin doi cercei cu ata-i zdrentuita
Tresalta. Poarta scoica, vrea sa-mi cante.
De talpi mi s-a lipit alene altul.
Acum mi-alina glezna, ma-nfasoara
Dantela scursa. Ma fura limpede si impacat.
Un val cu palma aspra imi scutura trecutul
Prinde linia viitorului. O smulge.
Il simt cum mi se inchide-n vene si tipa a pamant.
Mai vreau un val.
Un inceput “altfel”
Si am hotarat ca o parte din mine sa fii tu si tu si fiecare sa poarte in corabie ceasurile nesincronizate cu limbile frante, sa arunce in marea opaca albastrul din privire si sa isi intoarca albul ochilor spre navy-ul inecat al cerului. Iar sub noi sa lasam neintinsul.
Cele 3 cuvinte “ramai in viata” vor fi busola, arcul si compasul, iar in steaua Nordului va grai Admiralul - hotarat, limpede si patrunzator precum noptile de gheata din Siberia. Acum ne legam cu sforile aspiratiei si impreuna cand vom musca din tarmul dulce - dar tare ca o “ureche de elefant”- vom striga “Ura”..Inainte!
Asa cum vei putea sa-mi asculti bataile respiratiei, asa cum vei simti in propria-ti palma alintarile si framantarile aluatului plamadit, eu te voi intelege. Si nu incerca sa iti dai imediat jos plasa agatata pescareste pe umarul strang, va veni si timpul cand o voi trimite dupa pesti.
Acum sunt eu pestele tau si vom amuti impreuna.
Si asa incepe calatoria noastra pe valuri inspumate catre o tinta anume sau doar catre noi, asta ne va spune reciful de corali de care ne vom lipi.
Important e ce urmeaza si stiu ca e “altfel”…
