Imi plac oamenii
Imi plac oamenii…Azi ma intorceam spre casa, as usual, cand am avut o traire nu la fel de intrata in banal..dimpotriva. Din pas cu pas, am realizat intr-o trecere de pietoni cum vin spre mine multi oameni, ca un evantai agitat de o mana nevazuta. Si deja culori, haine, coafuri, matasuri, totul s-a pierdut in prezenta privirii. Parca el si ea, ei si toti veneau catre mine cu ochii, unii intrebatori, altii agitati, altii insistenti, altii obositi, altii doar trecand pe langa mine.
In valtoarea mersului am vazut ochii tai albastri privindu-ma instigator si m-am simtit frumoasa, am vazut ochii ei caprui zambind ca in urma unei amintiri placute, am vazut ochii lui obositi si am incercat sa ii incurajez cu optimismul din privirea mea, am vazut ochii lor trecand pe langa mine si indreptandu-se haotic catre acolo-undeva.
Oare atat de greu e sa privesti o persoana in ochi si sa ii zambesti, in acele fractiuni de secunda sa ii oferi intelegere, incredere, forta de a merge inainte si de a fii mandru de ce este in fiecare pas, in fiecare cuvant scris sau spus, in fiecare gand reflectat in adancimile irisului?!
Imi plac oamenii si as vrea sa cred ca o parte dintre noi reusesc sa se traga din amestecul asta cu mixerul de zi cu zi si fac ceva pentru ei si ceilalti. Un lucru e sigur: puterea privirii nu se masoara in stratul de fard, rimel si altele cu care gagicile isi vopsesc ochii, nu se masoara in intensitatea culorii irisului tau, nu se masoara in dimensiunea pupilei, ci este doar o chestiune de a dori sa citesti pentru intelegere, pentru a patrunde inlauntru.
P.S. As vrea sa te fac fericit(a), si o sa te fac, dar trebuie sa vezi ca nu sunt o papusa de portelan!
TU
Sunt anumite senzatii in viata pe care e imposibil sa le uiti…Daca as descompune amintire cu amintire si as sterge locuri, persoane, sunete, nu as putea sterge starile de spirit. Desene imprimate pe foia de papirus a memoriei, nu pot fi desprinse sau indepartate, ele raman o parte din fiinta ta. Le vezi coloratura aprinsa si distinsa precum a papusilor matrioshka si oricat de mult ai incerca sa le descompui, nu reusesti decat sa te surprinzi cu forme noi iar si iar…interminabil.
Nu a trebuit decat sa citesc randuri pentru a simti reverberatiile de atunci si de acum si de va fi. Pentru ca oriunde voi fi purtata de drumul ce mi se intinde inainte si pe care incerc sa il intalnesc cu cel predestinat pentru a-mi regasi fericirea, regasesc sentimentul ‘acesta’. Atat de plin de mine, de tine si de intregul Univers. Si nu e iubire, poate nici prietenie, e regasire!
Doua fiinte, puncte atat de distante fizic pe tabla jocului vietii contopite printr-un amestec mai mult sau mai putin fortuit, dar cu siguranta mult asteptat! Cu tine am inteles ca suvita mea zbatuta prin vant nu va mai fi niciodata blonda precum spicul de grau, dar noi o putem vedea asa, ca poezia ridica si ne ajuta sa ne intalnim intr-un spatiu sacru si incarcat de magia ochilor ce tresar, ca bariera unei alte limbi nu e decat o cale de a invata ‘a citi’, ca oricat de departe am calatori, in final nu ajungem decat de la noi catre noi intru noi!
Si ca, in ciuda infinitelor posibilitati de manifestare a personalitatii mele, tu ai capturat atunci in privire esenta fiintei mele.
Iti multumesc ca ai (re)aparut in viata mea!
S Novom Godom!
A venit Noul An si mi s-a facut pofta de scris. ‘La multi ani’ inainte de toate.
De fapt, nevoia acuta de a scrie ma urmareste de mai mult timp. Iar in ultima vreme cand ma plimb, cand ma opresc sa privesc vitrinele arcuite si colorate sau cand iau o pauza la rascrucea dintre ‘expir – insprir’ apare cranguta asta verde aprins, impodobita ca o sorcova si ma intreaba: ‘Scrii?’
M-am intors in capitala si mergeam ca de obicei pe stradute mie bine cunoscute cand am vazut fetita aceea mica si toata un zambet. De fapt, am vazut doar o gura rotunda si aprinsa de neastamparare si am auzit tobele lovite de rasete si…am simtit mugurii miscarii copilaresti. Poza 2: zapada firav prinsa intr-un bulgare zburdand involuntar. Mai trebuie tinta?
Si ma gandeam ce fain o sa fie in timp cand eu o sa o tin de manuta pe o fetita neastamparata, blondinka rusoaica cu ochii mari, rotunzi, de un albastru umed si parul plin de zapada. Cand eu o sa fiu in ochii ei si cineva de pe strada o sa ne priveasca.
Dar revenind la scurgerea agitata de acum a timpului, vreau sa-ti spun ca Anul asta e cu totul unul special! Daca am trecut peste bataile viscerale ale lui ‘2009’ (care pentru mine au fost incantator de benefice), deja trebuie sa pornim la zamislirea unui Nou Noi. Ador inceputurile pentru ca au depasit deja etapa de cumpana si sunt mereu cu apasare pe tragaci: actiune multa, riscuri si o miriada de tinte diferite. Eu le compar cu mersul pe motor: te-ai asezat echipat, ti-ai definit dorinta de a prinde peste 150 la ora pe banda opusa si ai pornit spre a-ti intrece in goana propria cale! Don’t stop ‘till it’s over!
Tu cum ai de gand sa fii intr-o Sweet Disposition Anul asta? 
PR ACT -ic!
Asa cum bine a simtit Alin, postul anterior poarta in spate mai mult deca o simpla peroratie, poarta greutatea propriei realitati. Poate este realitatea ghicita intr-o oglinda distorsionata, cea pe care incerc sa o acopar dimineata cu valul zambitor al undelor radio. Poate ca e realitatea in care am pus deja varful atent al piciorului drept si, simtind cum imi pierd echilibrul interior, l-am retras in fuga arcuindu-l.
Dar ce pot face eu pentru a nu fi realitatea imediata?
Ce poti face tu pentru a nu intra in trendul “practic”?
Daca tu inca te gandesti ce sa rapunzi, eu cred ca mi-am formulat deja o idee: PR ACT minus ic…stergem ic-ul din coada si actionam in sensul rebranduirii personale!
Un studiu pe care ar trebui sa il demareze fiecare dintre noi ar disloca din cadrul usii inchise intrebarea:
De cate ori spun “EU” intr-o zi?
Si in ce context spun “EU”, ce nuanta atribui enuntului in sine <constructii pozitive/negative>, cum ma raportez la axa timpului <coordonata trecut, prezent, viitor propriu>, cum relationez propria entitate cu individualitatea celorlati?
Fiecare are modul propriu de a vorbi despre sine si cred ca nici nu constientizam cat de multe transmitem prin simpla integrare a cuvantului “EU” < diftong cu valente auditive atat de cristaline> in AFIRMatii.
Exista chiar o terapie de vindecare prin rostirea cu voce tare a vocalelor. Savantul de origine austriaca Leser Lasario a redescoperit aceasta tehnica fara indoiala straveche. Suferind de o depresie accentuata, el a observat ganguritul unui bebelus caruia pronuntarea unor vocale ii producea o stare de fericire si veselie incantatoare. Experimentand cu consecventa pe propria persoana, Lasario s-a vindecat in totalitate si a continuat studierea acestei tehnici aparte, in decursul timpului ajutand mii de oameni care s-au vindecat de diferite afectiuni.
Astfel, starile si efectele terapeutice echivalente diftongului “EU” sunt:
Vocala E – actioneaza asupra gatului, a coardelor vocale, a tiroidei, glandei si laringelui. Vindeca in mod gradat gusa si alte tulburari care apar la nivelul gatului. Amplifica o stare de candoare si puritate.
Vocala U – actioneaza asupra regiunii stomacului, ficatului si organelor sexuale. Vindeca in mod gradat majoritea tulburarilor stomacului, elimina constipatia si afectiunile ficatului. Are influenta benefica asupra rinichilor si ajuta la depasirea impotentei si frigiditatii. Duce la aparitia unei stari de dilatare ampla a constiintei.
Suna aproape magic, nu?
EEE-UUU
“Perception is reality”, imaginea noastra nu este decat rezultatul alipirii bucatilor de puzzle ale perceptiilor celor din jur.
Sau
“Noi suntem ceea ce ramane in noi dupa ce ne desfiinteaza cei din jur”, imaginea noastra este produsul definit in urma decantarii perceptiilor eronate ale celor din jur.
Atunci spune-mi ce este “EU”, spune-ti “EU” si recunoaste intocmai ceea ce vrei sa stii despre tine, ceea ce-ai simtit mereu inconstient ca esti si abia acum recunosti cu voce tare.
Brand yourself and act! PR ACT!
Impune propriul trend!
Practic
Toate lucrurile care ne inconjoara trebuie sa aiba un simt practic. Alarma dimineata trebuie sa ne descante cu ring-ringul mereu agasant pentru ca trezeste sunetul banilor, pantofii pe care ni-i alegem cu grija sa-i inramam la talpa piciorului trebuie sa aiba croiala potrivita pentru ca intregesc outfitul unui ‘man’ de viteza (fie ca vor calca sau atinge viteza), pauza de la pranz trebuie sa fie scurta, cifrica si indeajuns de rasunatoare incat sa ne lase cu o masura muzicala pe limba, casuta postala trebuie sa fie la fel de neconventionala ca poseta unei dame “bine”: ispititoare dimineata cand incepe dichisirea mailurilor si pe masura de ocupata seara cand incepe pudrarea nasului din motive de imbacsire.
Practic, se termina si serviciul. El pe el insusi sau el pe noi, in functie de valentele reflexive sau directe implicate. Si apoi apare telefonul, trebuie sa obtina intalnirea de “chillax”, nu prea lunga pentru ca nu se mai pupa cu limba alarmei de dimineata si nici la fel de comoda ca la “opspe” ani pentru ca nu mai poate conexa cu limba adidasilor, acum ne-am pus pantofii care ascund desenul tropaielii obosite.
Acasa, mancarea practic gatita, pe modelul: tai cubulete ca asa aduci lejeritate in masticatie, ceva verde pentru ca e CSR si se aliniaza perfect in trend, o rosie senzuala pentru nota feminina din tine, ceva “fibra” pentru ca e un cuvant pe care-l intalnesti mai peste tot: cu cereale, pe iaurt, la carne, la textile etc si … cam atat!, cui ii plac complicatiile?
Si Netul, caruia trebuie sa-i mearga conexiunea struna <vezi contrar circulatiei CFR>, TV-ul, de care trebuie sa ne agatam retina si becul, Sfantul bec lasat de Edison care practic inchide ciclul unei zile PRACTIC E.
