La lipit de abtibilduri
ABŢIBÍLD, abţibilduri, s.n. 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subţire de colodiu, care se aplică pe o suprafaţă netedă, umezindu-se şi dezlipindu-se de pe hârtia pe care a fost lipit. 2. Fig. (La pl.) Nimicuri, fapte mărunte; mici şmecherii.
Lasand DEX-ul la o parte si in oprirea catre noi, disting sensurile:
ABŢIBÍLD, abţibilduri, s.n. 1. Imagine in culori, desprinsa din concret si lipita pe suprafata sufletului. 2. (La pl.) Stari de spirit - mai degraba un antonim la cuvintele de mai sus.
Pornind de la intelegerea semnificatiilor de baza si figurative ale cuvantului “abtibild” m-am gandit la seria de articole pe tema asta. Cred ca nu faptele in starea lor materiala sunt cele care raman imprimate, ci senzatiile, starile de spirit puternice si nealterate nici macar de trecerea inexorabila a timpului.
In ultima perioada am tot izbit cu fapte tampla timupui. Fenomen monden, omul recent trebuie sa fie ocupat si apoi stresat si apoi nu are timp. I se scurge intre 3 endless taskuri, discutiile de pe Net care tre sa respecte protocolul de 20% “buna, ce faci…pa, te pup, o zi/seara/noapte placuta” (si alte replici pe care in curand o sa ajung sa le dau cu copii si paste - copy paste), duty-urile de pe acasa, iesitul prin oras, apoi mai sunt cele 3 mese si rontaitul in fata ecranului (laptop, TV, micul Ipod), butonatul si lipitul urechii de mobil. Si nu-i gata. Daca as pune punct m-ar urmari o virgula si stiu ca si enumeratia ta va deveni mai mare.
Dar m-am pastrat din cand in cand in momente de degustare a ceaiului, de exemplu, pentru o mica barfa cu mine si despre mine. Ma amuza copios clipe de genul asta pentru ca mereu vreau sa-mi gasesc colacul de salvare in urmatoarea actiune pe care o am de facut si parca as fugi in intampinarea oricarui fapt ce sta sa vina si sa ma piarda in el. Dar totusi clepidra gaseste secunda in care isi opreste caderea, ceasul rasufla usurat de “break” si..uite-ma! Ma uit atent in oglinda constiintei si involuntar zambesc…mai departe mi-am zis mereu si mai departe am ajuns.
Recent m-am izbit puternic si frontal…nu am vazut si daca as fi stiut …incep din ce in ce mai tare sa ma atasez de cultura japoneza si in curand o sa cred deplin in karma. Simt ca anumite evenimente sunt implantate si fixate adanc in viitor si oricat de tare as incerca sa le ocolesc apar in efect paralel, se aglomereaza si ma atrag inspre ele.
Stiu sa recunosc ca am gresit, dar simt cum cele 3 cuvinte “imi pare rau” se pierd fara ecou intre stancile neintelegerii. Se izbesc doar de sufletul meu si se intorc in interior..iar eu nu pot sa le transform in regrete pentru ca nu am nimic a construi din ele…ar insemna sa las valurile sa roada inefabilul increderii in “va fi bine” si sa astept sa vad usor usor cum noaptea isi ineaca siragul de faclii.
Uraganul deja s-a desfasurat si miros de alge rancede a iesit la suprafata. O sa astept.
As vrea doar sa simti si tu ceea ce simt eu si poate ca ai accepta. Nu iti cer a intelege, in fond nici noi insine nu ne intelegem deplin asa ca nu ti-as putea impune asta.
Si mai stiu ca timpul noului s-a topit in asfintit. Dar voi merge inainte cu amintirile si visurile dulci pe care mi le va citi memoria. Pentru ca datorita tie totul este altfel!
